Te sinucizi încet de fiecare dată când te lași afectat de feedback-ul negativ al cuiva. Te sinucizi încet de fiecare dată când alegi să îți înmoi genunchii, să-ți încovoi șira spinării și să-ți plângi de milă în propria poală  fiindcă nu ești îndeajuns de bun și pentru acest cineva. Înțelege odată: nu vei fi niciodată îndeajuns de bun pentru fiecare cineva! Și știi de ce? Fiindcă nu pentru asta ești aici!

Îți ucizi geniul de fiecare dată când o minte prea ageră îți scoate ochii cu scobitorile iar tu o crezi și începi să plângi. Îți sufoci literalmente de grumaz spiritul creator și-l condamni la exil în neant de fiecare dată când alegi să-i crezi pe alții mai degrabă decât pe tine însuți. Îți creezi singur răni în genunchi, tăieturi în coate și julituri pe buze când muști din adevărul lor, în detrimentul iubirii pentru creație, care arde în tine.

Tu nu vezi că ești un ciudat, atât de special încât ești la fel cu toți din jurul tău?! De ce vrei să cazi până și în banalul necesității părerii și aprobării celorlalți? A, fiindcă suntem o societate și avem nevoie unii de alții? A, fiindcă ai nevoie să simți iubirea și dinspre exterior înspre interiorul tău?

Idiotule, îți zic, idiotule! Oare nu ești tu atât interiorul cât și exteriorul lumii ăsteia? Realitatea în care trăiești nu e cea pe care ți-o creezi? Energiile pe care le simți nu sunt cele pe care le propagi întâi chiar tu?

Poate exact de asta ai nevoie: să simți că nu ești „îndeajuns de bun” ca să te „doară” atât de tare încât să faci ceva în legătură cu asta, încât să acționezi asupra realității care te apasă! Ah, la asta nu te-ai gândit, nu-i așa? Te-oi fi surprins, te pomini!…

Încetează cu auto-deplângerea asta, termină cu demotivarea a cărei cupă întreagă o înghiți de fiecare dată de la prima sorbitură!… Ți-e de-ajuns un vânt potrivnic și te-ai scufundat! Ești pe fundul piscinei într-o clipită, înmulțind cu lacrimile tale apele în care te scalzi. Nu înțelegi că ele îți sunt instrument, nu povară? Inoată dracului așa cum știi că știi! Dacă scopul tău e să nu te îneci, asta vei face. Dacă scopul tău e să devii un olimpic la asta, așa va fi. Dar fă ceva!!

Nu ți-am oferit și n-am să-ți ofer discursul clasic: „Practice makes it perfect”, „FAIL stands for First Attempt In Learning” etc!… N-am să-ți îndulcesc drumul, pentru că ți-ai mânjit singur destulă vreme fața și spirtul cu gânduri și cuvinte defăimătoare. Așa că acum sau nicicând atlcândva, găsește-ți curajul și forța de a acționa, sau rămâi tăcut pe veci. Orice ai face însă, asumă-ți alegera făcută și trăiește cu ea în toate zilele tale.

[va urma…]

Advertisements