Romania. 2012.

Mori inainte sa te nasti, daca ai nenorocul ca parintii tai sa fie indeajuns de saraci incat sa nu-si poata permite sa-i strecoare medicului cateva sute de euro in buzunar. Mori si daca ai tai sunt bogati, dar indeajuns de neinspirati incat sa arate asta. De fapt, ai mai multe sanse sa mori asa, fiindca aceiasi medici sunt in stare sa o lase si pe mama ta sa moara pe masa de operatie, cu tine cu tot, daca tatal tau nu cedeaza presiunilor de a-si varsa monetarul in aceleasi buzunare jegoase. Fiindca ei stiu ca are de unde!

Mori daca te nasti cu malformatie la inima, pentru ca statul a inchis singura clinica din tara care te poate opera, institutia fiind una perfect functionala. Mori si in oricare din urmatoarele luni de viata, pentru ca acelasi stat livreaza cu luni de zile intarziere vaccinurile esentiale nou-nascutilor si sugarilor.

Mori jucandu-te in curtea blocului pentru ca vecinul nu-i pune botnita cainelui sau agresiv, mori la gradinita pentru ca esti hranit cu mancare stricata sau muscata de rozatoare, mori la scoala pentru ca un coleg a venit cu pistolul tatei la ore si mori de plictiseala in facultate, pentru ca sistemul de invatamant nu ti-a oferit si nici nu pare sa-ti ofere vreun sprijin real pentru ce te asteapta in viata.

Mori de disperare la locul de munca, pentru ca in marea majoritate a institutiilor nu se incurajeaza un mediu de lucru armonios, competitivitatea, performanta sau recunoasterea corecta a meritelor. Duci cu tine acasa toata duhoarea asta a mortii, pentru ca este mai apasatoare decat poti suporta si ajungi sa le omori si celor pe care-i iubesti cel putin starea de spirit, daca nu si orice dorinta de a se afla in preajma ta. Iar asta este ultimul lucru pe care ti-l doresti dar, hei, cine vrea sa stea langa un om care este tot timpul la pamant?

Mori ca adult, pentru ca nu-ti permiti sa-ti iei o casa (nu mai pomenim de masina sau alte buni “auxiliare”) decat prin credit bancar. Mori ca parinte, pentru ca nu reusesti sa intretii un trai decent pentru copiii tai, decat prin credite de nevoi personale. Mori ca pensionar, pentru ca dupa zeci de ani de munca si cotizatii la CNAS, ANOFM, ANAF samd, statul nu iti pune la dispozitie  medicamentele care este obligat prin lege sa ti le ofere si nici minimul de servicii medicale decente. Tot ca pensionar, mori cu un venit de 100 euro/luna – recompensa statului in urma acelorasi zeci de ani de munca pe care i-ai prestat.

Mori de mult mai multe ori, mai spectaculos si mai dramatic, daca ai nesansa sa te nasti femeie, daca ai nenorocul sa fii gravida, daca ai bafta sa fii somera sau daca ai cinstea sa ajungi o batrana singura.

N-am vrut niciodata sa plec de aici. Nici nu zic ca in alte tari banii cresc in copaci, cainii umbla cu covrigi in coada si statul are grija de tine ca de unicul fiu. Dar nici n-am sa stau la pula statului roman, ori a mediului privat infect din Romania, care nu-ti recunoaste nici macar un lucru de baza: statut de fiinta umana, ci te face sa te simti ca o minora sechestrata si violata in fiecare zi, in timp ce iti promite ca te elibereaza din cosmar, daca il lasi sa te mai futa o data.

E adevarat ca speranta moare ultima, iar la mine a murit. Am incetat sa mai cred sau sa mai vreau sa fac o diferenta, oricat de mica, in sistemul asta de cacat. Nu mai vreau sa afisez un exemplu singular si sa sper ca va fi observat, preluat, inmultit si ca la un moment dat s-ar putea transforma intr-un fenomen indeajuns de puternic incat sa duca in timp la vindecarea molimei din jur.

Am incetat chiar si sa cred ca pot razbi prin jungla asta de buruieni si maracini la nivel personal, avand un singur scop: sa-mi traiesc viata. Pur si simplu.

De azi inainte sunt o egoista convinsa: ma conserv, ma menajez si imi vad de propriul bine si de propriul interes.

De azi inainte sunt o “individualista”: imi indrept bunele intentii individual, spre fiecare om in parte care consider ca merita si care ma trateaza la fel.

Restul: sunteti toti o apa si-un pamant, vlastari ale sistemului care va invata sa va vindeti copiii, sa va bateti nevestele, sa va abuzati angajatii sau sa va lasati parintii sa moara de foame la batranete. Va doresc sa aveti parte exact de atata bine cat oferiti iar ce-mi doriti, sa vi se intample voua!

 

p.s. Imi cer scuze pentru lipsa diacriticelor si pentru limbajul explicit, daca aduce leziuni vreunuia dintre voi.

Advertisements