Archive for February, 2011


dexonline.ro/definitie/invidie

INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it.lat. invidia.
Sursa: DEX `98

Advertisements

Loneliness is bliss

Ești singur. Te scurgi singur din eter pe pământ, atunci când alegi să faci asta. Te naști singur, nu atunci când vrea mama sau medicul, ci atunci când tu decizi că vrei să ieși de-acolo. Și călătorești singur în timpul ăsta. Nimeni nu poate și n-o va face în locul tău. E timpul tău. Doar al tău.

Crești singur. Da, familia îți oferă contextul potrivit să o faci și resursele necesare, dar tu esti cel care crește. Singur. Ți se oferă de mâncare, dar doar tu singur poți să o integrezi corpului tău; ți se oferă cunoștințe, dar tu singur ești cel care le poate adopta intelectului tău. Nimeni nu poate și n-o va face în locul tău. Tu, singur.

Copilărești singur. Degeaba ai frați, surori, prieteni și vecini la bloc sau în spatele curții de la casă; dacă tu singur nu-ți trăiești copilăria, nici unul dintre ei nu poate și n-o va face în locul tău. Ești singur. E copilăria ta; sunt momentele tale; sunt bucuriile și micile tale suferințe. Doar ale tale. Nimeni nu poate și  nu va simți ca tine. Vezi? Ești singur.

Treci prin adolescență singur. Toate crizele existențiale, toate metamorfozele fiziologico-psihologice, toate conflictele pe care le întâmpini, le trăiești singur. Poți să ai sprijinul celor apropiați; e realmente irelevant – până când tu singur nu decizi să treci de ele, nici unul dintre ei nu poate și nu va trece în locul tău. Nu-ți va rezolva dilemele, nu va sta treaz în nopțile tale de nesomn, nu va râde în locul tău la o glumă bună, nu se va îndrăgosti în locul tău – de ce ai vrea să o facă? Vezi deci… Esti singur.

Te maturizezi singur. Când ai de dat un examen [al școlii sau al vieții], nimeni nu poate și nu îl va da în locul tău. Oricât de mult te-ar putea sprijini din exterior, acolo, în fața foii goale de hârtie, ești doar tu. Singur. Atunci când ai o boală, nimeni nu poate și nu îi va trăi simptomele sau soluția în locul tău. Oricât de mult ți-ar fi alături, oricât de mult te-ar îngriji, oricât de mult ar empatiza și ar încerca să îți repete „Știu cum te simți; și eu am trecut prin asta” – nu! Acolo, atunci, în acel moment, ești doar tu. Singur. Ei au fost când le-a fost rândul; e o altă poveste pentru fiecare. Tu? Ești singur.

Nimeni nu se va trezi în locul tău dimineața, nimeni nu îți va admira corpul în locul tău, nimeni nu îți va infrumuseța casa în fiecare zi, nimeni  nu se va bucura în locul tău de un cântec bun, nimeni nu va savura o ciocolată în locul tău, nimeni nu va trăi exaltarea, declinul, extazul, frica, nimeni nu va iubi în locul tău, așa cum nimeni nu s-a născut, nu a crescut, nu a copilărit, nu s-a maturizat și nu va muri în locul tău! Tu… Esti Singur.

Fiecare suntem singuri. Există un Aici, un Acum și un Acest moment valabile într-un singur caz în viața noastră. Și în viața fiecăruia în mod diferit, fiecare după cum își îngăduie sieși. Aceste Aici, Acum și Acest moment sunt valabile numai în acel caz în care îi permitem Prezentului doar să Fie. Pur și simplu. Nimic altceva nu contează decât locul Aici, timpul Acum și Acest moment, care ești tu. Doar tu. Singur. Nimeni nu poate și nu va fi aici, în timpul, locul și prezentul tău pentru că fiecare are timpul, locul și prezentul său în care trebuie să fie. Și de ce ai vrea să fie în locul tău?

De ce crezi că ai venit aici? Pentru ca alții să îți trăiască viața iar tu să o trăiești pe a lor? Și numești asta „împărtășire de experiență”? Nu-i de mirare că e plină lumea de frustrare și tensiune; rolurile sunt date peste cap.  Tu însuți ești blocat într-un mecanism care nici măcar nu e al tău. Ce-ai tu de-a face cu asta? N-ai înțeles că ești singur?

Presiunile unei persoane, ale unui grup sau ale societății ca întreg sunt pe atât de reale pe cât le permiți tu să fie. Eu cred că sunt doar niște iluzii la fel de mari ca viața însăși [Viața am spus, nu Existența!]. Dacă ai înțeles că ești singur, atunci îți cunoști locul, timpul și existența. Nu vei vrea și nu le vrei trăi pe ale altora, la fel cum nu vei vrea ca alții să le trăiască pe alte tale. De ce ai face-o? Singurătatea ta e… Perfectă! Pentru că EȘTI. Ce vrei mai mult de-atât?

aici, acum, acest moment.